Tags
Ce facem atunci când nici tot vinul din lume și nici muzica dată la maxim nu pot acoperi liniștea asta asurzitoare? Ce trebuie sa bei sau să mănânci ca sa schimbi gustul ăsta amar de dezamăgire? Cu ce ne umplem golul ăsta din noi?
Poate ar fi fost mai bine sa fim muți toți. Să nu ne mai spunem cuvinte niciodată. Poate atunci ne-am folosi mai mult de fapte, de gesturi. Poate asta e de fapt problema noastră, a tuturor. Ne folosim prea mult de vorbe.
Cum ne-am mai exprima stările? Cum am mai spune ce simțim?
Simplu. Am începe să o arătăm.
Eu, probabil, când m-aș enerva, m-aș face roșie ca racul, aș bate din picioare și aș gesticula mult rău. Iar când mi-aș exprima afecțiunea față de cineva aș îmbrățișa și aș pupa în exces.
Nu ar fi oare mai frumoasă viața fără toată vorbăria asta zadarnică?
Mademoiselle A. 
BA DA!
heh..ce bine ar fi daca viata s-ar rezuma la iubire si nervi
Nu se rezuma la asta, dar fac parte din ea, este?
da, din punctul asta de vedere ar trebui mai multe fapte si mai putine vorbe, mai ales acele promisiuni..
Eu nu vorbesc de promisiuni neindeplinite, doar de cuvinte si de cat de putin valoreaza ele, in general, daca nu sunt insotite si de fapte.
Exact ca la promisiuni: neinsotite de fapte, tind spre zero
Exact.
Schimbi vinul cu ceva mai TARE… 🙂
Sunt multe variante, acum depinde ce vrei sa schimbi…vinul, muzica sau compania. Dar nu-i vorba de schimbari aici 😀